post la betzie

rareori sunt beata fara baby meu alaturi sa-mi tzina companie. sau sa-mi tzina parul, dupa caz. astazi m-a luat tristetzea pe val de smoala shi am diluat-o in bere pana mi s-a rupt firul. shi vin acasa ca sa aflu ca baby meu nu-mi raspunde la telefon de atatea ore pentru ca baby meu e trista shi ea. cu mai multe motive decat aeriana de mine, shi mai fondate. sa va explic. baby meu mi-a tzinut de cald in slovenia la rockotochec, cand ne-am trezit amandoua abandonate intr-un cort cu un solitar sac de dormit, pe frigul bobotezei. baby meu nu m-a desconsiderat niciodata, mi-a interogat centrul dependentzei din creier cu intrebari lipsite de prejudecatzi shi m-a intzeles. nici o legatura sangvina n-a manat-o sa faca asemenea sacrificii logice, ca sa intzeleaga o descreierata care nu vrea sa se vindece. dar shi-a pliat ea simtzul tolerant pe intolerabilul din mine shi gratzie ei simt ca cineva asculta dk imi las inima sa bata-n continuare. in ritmul ei, in pielea mea, in spatziul meu etansh. acolo e baby meu, are rezervare pe viatza, shi, oricat de putzin vitala ar fi recunoashterea asta, i-ash da orice, orice cat de cat functzional inca din mine, fara second thoughts. fratziorul meu shi baby meu, doar ei au pass-uri in grupul meu select de organ recipients. shi acum shtiu ca nu o pot ajuta in nici un fel – come on, ce skill am eu cat de cat utilizabil in materialumea asta? – shi de-aia scriu asta. pentru ca nu pot sa o sun, are celularul inkis, shi eu refuz sa fiu in afara retzelei de acoperire. baby meu, switch ur cell on…baby meu…!

~ by vintagenoisenik on December 23, 2008.