Ultimele filme la care am plans
Din nefericire, sunt filme previzibile, mai artistice ca supurarile marca Hallmark, dar oricum, sub potentzialul meu receptiv – curand imi voi reveni la randamentul pre-licentza, la punctul ala elvetzian de non-commital.
The Life Before Her Eyes se termina (spoiler!) cu explozia de stimulentzi la care trebuia sa ma ashtept, cu o rasturnare de situatzie poate mai putzin comuna, shi ca atare, mai rascolitare; cu o anulare a fundatziei prezentului, ca rama-narativa. Intotdeauna am simtzit-o pe Evan Rachel Wood ca deosebita, blonda cutteritza in Thirteen, cu ochii rimelatzi gros shi croitzi parca pentru incarcaturi lacrimoase; singura conexiune cu realitatea a lui Ed Norton in Down in the Valley, torn between a-i fi aproape, chiar shi-n prapastia visului retezat de, paralel cu lumea-as-is, shi a-i rezista, ancorandu-se, cruda, in amortzeala adolescentzei. Wood intruchipeaza adolescentza atat de angelic/demonic incat reusheshte sa fure lumina reflectoarelor chiar de pe cineva ca Uma Thurman: in TLBHE, o joaca pe Uma in tineretze, shi carmuieshte abil inimile spectatorilor care inca au un picior in luntrea imbaiata-n afterglow-ul spre-zeci-lor. Sunt acolo, in multele nuantze channel-ate de ea, shi bravada, shi bravura; confuzia pozitzionarii-n prezent shi sperantzele de viitor; mai ales, iubirea, potentziala shi realizata. Evan o radiaza, Uma – varianta ei de peste ani – abia o mai poate detecta, sub vina shi impotentza otravitoare rezervata celor care aleg greshit.
Bernard and Doris – dupa ce am vazut pilotul Pre-Air al serialului Pretty/Handsome, cu-ncepere oficiala din toamna, mi-am satisfacut reveria unui Fiennes in garb femeiesc. Pentru ca, bref, fratzii Fiennes sunt frumoshi ca doua picaturi de estrogen.
Joseph joaca rolul unui ginecolog respectat dintr-un orashel unde oamenii obishnuitzi nu inoata in piscinele bogatzilor. Cand un potentzial pacient ii cere sa-i faca o histerectomie pentru a deveni dpdv fizic persoana, barbatul, pe care l-a simtzit prizonier dintotdeauna in corpul sau initzial de femeie – Joseph se simte obligat sa il ajute, deshi comunitatea traditzionalist “normala” in care se invarte nu i-ar ierta sinuciderea sociala-n veci. Dar Joseph shtie ce inseamna sa te nashti intr-un trup discordant shi sa tanjeshti dupa un altul, in armonie cu imaginea proiectata inauntru de toata conshtiintza ta de sine. Shi mai shtie ca nu se poate arata lumii tel quel, decat la petrecerea de Halloween, unde avem nespusa placere de a-l contempla smecluit, in costum de asistenta medicala – cu peruca shi sanii aferentzi.
Dar sa am shansa de a-l vedea pe Ralph, frumosul shi talentatul Ralph care interpreteaza in cheie agresiva (In Bruges) shi-n cheie sentimentalista (The English Patient, The Constant Gardner) cu egala maiestrie, a-l vedea ca travestit, in sfarshit, e mai mult decat aveam dreptul sa sper vreodata.
Mda, poate ca ashtept putzine de la viatza – dar nu asta e point-ul aici. Iata-l: Bernard, jucat de Ralph, e un valet care incepe prin a ne aminti de Anthony Hopkins in Remains of the Day, si sfarsheshte printr-o makeover de toata frumusetzea: gratzie excentricei Doris, nascuta “the world’s richest girl,“ intr-un culcush princiar de bani care-i permite sa arunce-n conversatzie catre contabilii sai “Buy Intel, buy Micrososft maybe, Apple… I dunno, buy all three” – gratzie ei, valetul-turned-confidant ishi permite sa devina pe dinafara homosexualul flamboaiant din interior. Pe cat este de balsamic sa vezi din randu-ntai o poveste a doua inimi pereche ca gemenii-n pastaie, pe atat de dureroasa ghiceshti ca va fi experientza – e un tipar greu de ocolit cand se traseaza liniile unei biografii in doi: incepe timid, creshte intr-o impletire armonioasa, se infunda in tradare noroioasa, pentru ca abia apoi sa prinda din nou avant, mai calm, matur, marcat de cicatricile trecutului, shi sa aterizeze intr-un climax lacrimogen. Oricat de melodramatic ar suna, B&D, in interpretarea desavarshita a lui R.Fiennes shi Susan Sarandon, re-creaza calitativ tiparul.
Leave a Reply