Sa scrie “Bea-ma!” pe sticlele de cianura, fa-mi un semn __/\______________chiar doua
Azi e prea inchis aerul, da pleoapelor finalitate de toporishti, fluturate-n revolutzia duodenului meu cand similar intinsele timpane ii transmit vibratzia suspinelor codashe desperecheate din haita: doar pt ca uneori mai ai shi ghinionul ca piciorul care shuteaza-n praful stelar gig-uri (perfect fezabile, dar intr-o fereastra Alice-iana de oportunitate care pur shi simplu nu te-ncape) de-ale lui pete doherty sa fie al tau – sa te lashi moale, shi, profitand ca o conformista ordinara de imaginatzia plina ochi de stereotipuri vizuale, sa proiectezi imaginea manutzei tale macaroana cazute-n depresie la zeci de centimetri adancime-ntr-un ambalaj de caramele?! Inca o afiliere cu ventuze fanatice de-un mic fenomen intr-un pahar cu prelingeri de peste Maneca; inca o supradoza toxica la indemana, piese domino cazand cu ushurimea pufului de perna inspre realizarea X-ului; inca o ploaie mocaneasca masochista cu obstacole zbarlite vertical ca freza unui camp de ciulini; inca un arpegiu pe corzile umblate de 12 maimutze trapeziste shi codificand clar in coborare lipsa amortizarii proceselor mele mentale. Sunt abrupta cand trebuie sa-mi resping obsesiile, cuneiforma in talpa de obraz shi sensibilitatzi acute – ma consider obligata sa fac alpinism nervos pana-mi inham caruta de-o stea, shi-i sorb caraitul lemnos bogat in nectar de amintiri pt ca alternativa e mersul pe-o scandura prea scurta rezervata pt piratzii prea lashi. In memoria apoasa, nota dominanta e cenushiul pasivitatzii care ma sufoca cianotic, se infiltreaza prin peretzii venei cave, inunda cu “Daca…” shi “Parca…” o barca de cuba-libre. Cand o sa treaca-n conshtiintza colectiva a vazului lumii pielea oparita pe spate de sangele clocotind sub existentza-mi condamnata ca de lepros? Norul meu va fi cat o ciuperca, shi va ieshi din sticla cu unduiri de duh fumat – shi n-o sa-l credetzi cand va rosti eulogia – cat am vrut mutzenie de muza in gaoace tare, incasabila, suport greu de suportat din care sa-mi scot miezul cu taishul mintzii – tot am avut parte doar de limbi crizate, ushor de urat in slabiciunea lor feminina asumata. Imi vine sa vars.
± in oglinda
Juno nu e little miss sunshine decat prin continuarea unei traditzii de depashiri prin exterior, pe neashteptate, incoltzind ca stratagema pt oscaruri cu o luna inainte shi mizand casa, masa shi pisica pe scenariu. dialogul e cu un nasuc mai carn de jargon adolescentin deasupra lui LMS, dupa cum LMS ar cashtiga la categoriile “dulceatza de fata” shi “ce poate fi mai implauzibil?” -asta daca cineva ar organiza vreo competitzie, sau daca asha categorii s-ar lasa cu ecou in vreun cap patrat. nu e cazul: Juno este ellen page atat de neindoielnic precum ellen page a fost hard candy mai din rarunchi decat tot tam-tam-ul subiectului tabu la un loc shi da capo al fine. fata are nonshalantza tineretzii pe care hollywood-ul a pierdut-o din vedere cand s-a rostogolit porcos in vaile de gunoi ale suburbiilor americane. juno inca zambeshte cand se ia prin surprindere, inca mai plange cand o iau adultzii pe cuvant shi-i pretind ani peste cat poate – sau vrea – sa duca. juno e la fel de plina ochi cu referintze din cultura populara ca orice teen care se respecta shi-shi respecta steagul indeajuns incat sa faca diferentza intre ted shi franklin roosevelt. ca sa-shi boteze chitara cu numele celui mai dragutz dintre cei doi, evident. diablo cody nici ca putea scrie ceva mai comic, mai neconventzional shi mai curatzit de orice paienjenish moralizator.
§ a ieshit shi rocket science la rampa, o sincronizare deloc in favoarea lui, pt ca, in asha companie, balbaitul ishi pierde farmecul cu aproape o cafea-instant inainte ca inshiruirea de argumentari/replicile de zi cu zi sa se coloreze cu acelashi fard gri jenant. paloarea protagonistului shi mai ales a fadei sale alese iese in evidentza la pasul cras de saltaretz, investit in persoana lui vincent piazza. mai mult, kiar shi cele poate 10 min puse cap la cap in care frumushelul nicholas d’agosto (west din heroes) lumineaza ecranul sunt mai memorabile decat miezul filmului – ceea ce nu inseamna ca tot restul lui nu e intzepator de wes-anderson-ian shi ca nu ar fi incaput cu praful de pe toba cu tot in review-ul + de peste nivelul marii, daca n-ash fi prins gustul ju-morului… e ca o felie de porto dupa un patratzel de cioco
asha – shi pt ca veni vorba de ben foster, aceia care, impresionabili inca, simt menghina programului meu shi nicovala vinei pe umerii lor neatarnatzi vreunui calendar universitar, il pot vedea – pe el shi pe atatzia altii, nu in ultimul rand mai toata distributzia din carnivale *placere…LESHIN!* – vineri, 25.01.08 la 22.00, pe ProCinema, intr-un lacrimogen cu o lunga coama bici militant de scuturat – the Laramie project.
Leave a Reply