un pic din mine, o cadentza de pastile contra jetlag-ului - sunt acasa

Fumez, shi sinapsele-mi clicaie colcaind in magma propriei impotentze - strivind strugurii zemoshi de sarutari de soare, prefer sa raman oniric in buncarul meu straveziu, caramiziu shi gri, pishcat de tzipete curioase, sacadate, comunicandu-shi rosheatza shi metalul, tiranic, cleshtarului zdrelit, zgruntzuros, care se invershuneaza impotriva sfarshitului inevitabil, apos ca shi cum ar fi subit. Cat am fost plecata, inventariam compushii din esentza de adrenalina supta prin peretzii celulari; dupa decantarea subitului, cata se depune pentru topire pe flacara nu puteam masura decat prin vectorul fortzei aplicate de falca mobila asupra impietritului rest. Sau tactil, hipersensibilul cascat larg cat sa-shi someze papilele in dialog cu lumea. Lumea lor, care m-a inghitzit intreaga, suficienta mie, creata intru shi pentru mine, cronic holbandu-ma la un orizont lin, non-depresionar – shi m-a scuipat indragostita de verticalitate, somptuoasa in dinamism, larga in ecartamentul trasat peste trupul meu. Nu goala, dar golasha, ca un pui de holograma vulnerabil in mishcarea prafului dezradacinat tri-dimensional intr-o tzeava de raza limpede – asha ma simt, shi n-am curaj, acum ca m-am intors la coltzul meu de pat, sa visez cu presiunea viitorului in coaste, in stern, in venele-anesteziate dupa zborul dureros ca de Icar.

Iar pronosticurile plimbate prin masele, pe sub limba-mi carpita-acum in ritm statut, familiar, dupa carligele cascadelor d’ailleurs, ele sunt mai pipernicite momentan, calai, caci nu-s cladita pt foc… (poate totushi scandinavia…) pana atunci, sa vorbim deci despre oscaruri – de vreme ce globurile par suspendate, ca-n brad, de-un fir de ceapa, un compromis pe linia-ntai . Daca nu clipesc scriitorii din WGA, actorii vor stramba oare din nas, cocotzatzi in atash fratzesc, la statueta incarcata cu reflexele recunoashterii tagmei? Oricum s-ar derula scenariul, anul de filme caruia ii va suna ceasul, trambitzat sau pe silent, va fi ocupantul unui raft mental mai cu motz ca 2006… mai cu pinteni:

Western-uri (neowesterns…hm): parca lunile-astea s-a trezit din frenezia urbana spiritul molcom aninat atemporal de-un fir de fan sub borurile unei palarii wayne-iene: am vazut bury my heart at wounded knee, broken trail, 3:10 to yuma, the proposition (aparut de fapt in 2006, dar foitza de aluminiu din albia afluentului australian a foshnit slab pana sa disloce ondulatzii prin noiembrie 2007) shi, chiar ieri, september dawn (mi-a fost sila sa pierd vremea cu seraphim falls iar versiunea rip-ata a lui the assassination of jesse james by the…inca o ashtept… pana ma supar shi-mi scot fundul la o plimbare shi-un film:|). calitatea lor variaza, dupa cum un search pe imdb.com va arata cat se poate de raspicat – crud sistemul asta de votare uneori, cum ar fi ridicat ei un zid al principiilor intre o mai credula eu shi un savuros junghi implantat in inima fanaticilor – de data asta mormonii in timpul masacrului de la Mountain Meadows – daca n-ash fi fost determinata sa-mi dezmortzesc genele din sevrajul shi siesta mediteraneana cu o cura de cursa lunga valurind prin preerii cu protagonistul reclamei scarletto-centrice la Eternity Calvin Klein. shi in BMHaWK, disiparea vinei loveshte contondent, o ploaie neagra de nicovale shi pucioasa pentru care responsabil e poporul american, imperialist prin deductzie logica din puritanismul de vitza ebraica… la cursul de genocide in the twentieth century, invatzam sa deosebim intre crime in masa, exterminari, acte de genocid shi genocid propriu-zis – dar cine sa-l traga la raspundere pe unchiul Sam pt arogarea dreptului de viatza shi de moarte asupra indienilor, pt institutzionalizarea cuceririi prin varsare de sange, pt alocarea unei sume de bani in schimbul urechilor de om, om postat in calea urmatoarei trepte in evolutzia americilor – cine, cand impresia indreptatzirii pe filiera divina, morala, economica pana la urma (pe shleau, dar nu shocant cat rushinos, doar rushine: inca o canistra de roshu-n obrazul talpa calcat de, calcand peste, inevitabil) se fofileaza imuna la contestatzii, sub aburii unilateral-valabilei, instigantei shi periculos de iridescentei vorbe de duh shi de drapel pursuit of happiness… dintre variatziunile pe tema raufacator vs. raufacator prada propriilor ruminari (o crestatura improvizata-n lantzul trofic dupa epuizarea sharmului supt pana la uscaciune din celuloide rai vs. buni – efemere si seci ca rotocoalele de iarba deshertica), am preferat the proposition pt ca ceva din duritatea imaginilor mi-a amintit de grotescul din el topo, pt ca ray winstone, mereu germanic de minutzios, ma fascineaza in redarea conflictulului interior al omului hiper-consthient de discrepantzele din viatza lui ca de-un guler scrobit la care zgarie neputincios, frustrat vazandu-si bruschetzea imbibandu-l, nepotrivirea de dulau, prin ochii gingashiei intruchipate de Ea; pt ca scenariul shi soundtrack-ul poarta semnatura lui nick cave, care shi-a tarat amprenta vocala peste epiderma mea, odata, shi tot piele de gaina m-a lasat cand de curand mi-am incetinit galopul sistolic in wings of desire; pt emily watson, o prezentza autista, coroziv de albastra-n priviri, detashata-n mishcari, ca-ntr-o imponderabilitate casta, shi-n acelashi timp complet destupata, calcand pe vata shi pregatindu-se sa cada, punandu-shi in minte, la-mbrancirea vreunei adieri mai neprevazute… decat ea – in breaking the waves, hilary and jackie, punch-drunk love shi equilibrium are acelashi sarg, aceeashi capacitate de a se impotrivi chemarii acaparatoare a mediului, de a sta deoparte, plastica in ritmul ei, ca patrunsa de-o elegantza a ciudatzeniei; guy pearce e la fel de otzelit ca-n the count of monte cristo, la fel de natural ii vine contzinerea imploziei in momentele imediat urmatoare inghetzarii sangelui in plina pulsare ca-n first snow, la fel de lin, un tzipar in graba glisanta, amintind de gestica galvanizata prin clasa shi infranata prin calcul din portretizarea lui warhol in factory girl (mult mai savuroasa decat jumatatzi de masura antemergatoare, vezi i shot andy warhol). Peste amaglamul denaturat alcatuit din piese obosite din Lego-uri diferite, dar impartashind genul proxim, i.e. arcuirea unei spinari de existentza abrupte-n coborare, dezvatzate de pericolul placerii, de ashteptarea fericirii, mitice ca o fata morgana prin partzile-alea unde toate limitele sunt trasate-n nisip – peste, e violentza omului, cutremuratoare prin raportul permanent cu patura de sentiment shutita dedesubt, nespusa shi pretzioasa ca mana la poker, iar miza e viatza. Nici mai mult, nici mai putzin. No Country for Old Men (distant ca shi 3:10 to yuma) nu atinge nici prin performantza psihopatica a lui javier bardem, nici prin taishul implacabilului despicand nonshalant fileuri investite cu potentzialitatzile unor minute, luni, sau decade in plus, a caror strarpire sub calcai de asasin nu provoaca decat poate mila la comun, pt gramada. Dar poate nepasarea deriva din ambiantza generala – acel umor al fratzilor Coen care ma depasheshte ca fumatul frunzelor de vanilie, sau lacrimile pictate pe clovni – emanarea frugala de coeziune grea-mieroasa cu frisoane rezultand dintr-o zgariere de suprafatza a paginilor lui cormac mcCarthy.

Editari de adaptari (shi nu numai) – astfel, ajungem la categoria care, din 1980, e omniprezenta ca un tiv la ravnita statueta Best Picture: munca editorului e cu atat mai laudata cu cat e ascunsa ochiului din sala care vrea sa suspende disbelief-ul, cum zicea Coleridge… sau asha e litera de manual. De fapt, MTV-ul a schimbat macazul, shi-apoi l-a mai schimbat, shi-a tot schimbat intr-o succesiune nebuna de taieturi de cadre shi scene, mixate-ntr-un bol de lipici, shi-acum – acum se simte editorul ca sa tresara pipota publicului pato-lescent tripat pe crank. In 2007, ATONEMENT (o adaptare) shi before the devil knows you’re dead folosesc tehnici similare, reconstruind trecutul dupa ce l-au imprashtiat mai intai miriapodic prin pleoscul prezentului in diverse conuri shi bastonashe. Shi NCfOM e o ecranizare fidela, iar crapatura-n vitraliul abil sudat de regizor e nevoia greu de mascat de a cuprinde comprehensiv, riscand ca, din prea multe culmi zimtzate, fierastraie de-actziune, sa dezamageasca emotzional cu o linie culcata la pamant. Editing-ul e fenomen natural, o combustie spontana de efecte non-speciale, iar anul asta a ars cu rug inalt, ritualistic.

OSCAR coverage TBC

 

~ by vintagenoisenik on January 8, 2008.