totul influentzeaza total
mel-mood: house of brothers, the thrills, bright eyes, surfjan stevens, nada surf
listen! velvet goldmine
incepand… de undeva din spatele claviculei… hai! la retzele de ganduri inainte… printre organe vitale…
evening nu merita sa fie fedeleshit de glezne, dar claire danes CAN’T ACT! michael cunningham shi-a bagat coada, deci ideile sunt melcishori cu timer nu fara pondere, nu fara canistre de clishee (ce faci cand la sfarshitul vietzii alegerile itzi apar ca gresheli?); totushi, pt. cineva ca mine, merge o runda de lacrimi constiente de propriul patetism. mai ales intr-o dimi de dumi. da, iar am vrut sa hibernez in piscina mea de lacrimi si manuscriptul parea bine directionat, bine intentionat - talk about tzepi realitatzii: voila de vezi, hugh dancy joaca un gay. asha ca, prin puterea comparatziei, taiatul venelor a cazut din programul meu, in favoarea furiei constructive.
FYI: romanii sunt in majoritatea lor intolerantzi shi anti-gay pana la tupeul agregat al multzimilor de a arunca roshii in mana de gay-paraderi. eu sunt pro-underdog, pro-tolerantza si anti-turma.
gay-ul lui dancy nu e unul obishnuit (scoatetzi capul din canal!) ci unul gen colin farrel in a house at the end of the world – adica specimenul preaplin-de-iubire. *pause4thought* confuz, gay/bi/minus-eticheta, preaplin-de-iubire: asha mi-l imaginez pe patrick wolf. la el rey, cantand, se impiedica in picioare cu uitarea de sine a adolescentului awkward, lasat afara din catushele mainstream-ului, rasplata pt o voce dalist de curgatoare. stilul lui neinregimentat, ciufulit kiar sub peruca lui de carliontzi aurii, inciudat pana la masturbare on-stage pe acordurile deranjantului childcatcher - da, e un copil messed-up, cu un zambet shui, timid, ascuns pe dupa copaci de basm…mi se-ncleieste rimelul. next-connec: eddie izzard stand-up-ul lui e mormait in mare parte (intr-un mod funny ha-ha, nu mumblecore), e un transexual blond care mai nou shi-a infipt gherutze neojate in the riches al carui sezon doi il ashtept cu sufletul mocnind – ce-l face pe ast’ neadaptat cu inclinatzii greu de ghicit pitite sub straturi de spoiala shi rimel (manscara!) sa ocupe asha un loc proeminent in nucleul celulii sangelui meu clocotind? raspunsul, clar-previzibil, e contzinut in intrebare. btw, eddie a jucat in velvet goldmine (doar CEL MAI GLAM FILM EVER!), alaturi de o mirifica adunatura de barbatzi-papushi-n-pene, printre care shi jonathan rhys-myers. sezonul doi al serialului sau the tudors incepe shi el cat de curand, prin 2008.
ma intreb cat o sa-mi deraieze planul de a termina faculta, cand dependentza mea mefistofelica o sa-mi inshire shine ca de miriapod in fatza la anul. in momente indigotice curge rasu-n mine inglodat in ceva de-al maniaco-depresivului: probabil numai contabilii shi avocatzii scapa-ntregi din cazanul cu vise, soarta se-ndura de sufletele pitice.
todd haynes e responsabil pt velvet goldmine (care alaturi de hedwig and the angry inch m-a salvat de la nanism) dupa cum sunt sigura ca va fi, cu trambitze et al, pt i’m not there. talentul lui vizavi biopicurile despre lumea muzicii consta in recrearea feel-ului fara a balbai prin faptele binecunoscute, ci aprinzand scantei care par la ele-acasa acolo, nu capsule de Aici proiectate in Acolo. atzi observat cat de mult seamana baietzelul michael myers din noul halloween cu michael pitt (tommy din HATAI, henri din muuuuult-ashteptatul silk, toby in recent-nascutul si prea-comercialul delirious)? Freeeeaky… in gama de creshteri armonioase, atonale si toata muzica luxurianta in between, recapitularea vietzii lui ian curtis va face din control un must-see. iar acum trebuie mentzionate shi restul – brothers at the head, elvis (Jon R-M), once – pt ca fiecare solidifica principiul care mereu ridica iureshul hormonal la un flux capabil de atacuri cerebrale: muzica la cinema, filmul scheletat de soundtrack, sinesteziei din cuplarea lor nu-i pot rezista.
am mai vazut azi filme…sling blade nu-i de lepadat… dar e tarziu si mai am o noapte de celuloid in fatza … revin, poate.
Nice one about Hugh Dancy.
Nu m-am prins knd am vazut filmul. De-abia acum avansez in camarutele memoriei si caut in sertarul aflat sub numele de EVENING.Dupa aceea urmeaza analizarea atenta a limbajului trupului, a vorbelor si a actiunilor lui Hugh Dancy.Si la sfarsit:verdictul!
Claire Danes joaca bine.Dar e mai potrivita intr-o lume unde figura ei, care pare sa fie fixata doar pe o experesie, ar reusi sa se debaraseze de rutina si sa se integreze in personaj…De fiecare data alt personaj.